Pro 1 | RonNTR | STEP | Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

Proverbs 1

Prolog: scopul și tema cărții

1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

2 pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,
pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,
3 pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,
dreptatea, judecata și imparțialitatea,
4 pentru a da prudență celui neștiutor,
iar tânărului – cunoștință și discernământ.
5 Să asculte cel înțelept și să-și mărească cunoștințele,
iar cel priceput să primească îndrumări,
6 pentru a înțelege un proverb sau o taină,
cuvintele înțelepților și pildele lor.

7 Teama de Domnul este începutul cunoașterii,
dar nebunii ^{▼▼Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral.} disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.

Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii

Avertizare împotriva ispitirii

8 Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău
și nu părăsi învățătura mamei tale,
9 căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău
și un colier în jurul gâtului tău.

10 Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească,
nu accepta.
11 Dacă vor spune: „Vino cu noi!
Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Să-i înghițim de vii, ca Locuința Morților,
și întregi, ca pe cei ce coboară în groapă!
13 Vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi
și vom avea un sac împreună!“.
15 Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,
abate-ți piciorul de pe cărarea lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău
și se grăbesc să verse sânge.
17 În zadar se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor!
18 Aceștia își pândesc însuși sângele lor,
își întind capcane înseși sufletelor lor.
19 Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;
el va lua viața stăpânilor lui.

Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei

20 Înțelepciunea strigă pe stradă,
își înalță glasul în piețe,
21 cheamă de la capătul locurilor aglomerate,
își rostește cuvintele în fața porților cetății:

22 „Naivilor, până când veți iubi naivitatea?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nesăbuiții cunoașterea?
23 Dacă v-ați întoarce la mustrarea mea,
aș revărsa duhul meu peste voi
și v-aș dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeți când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu este atent,
25 pentru că ignorați toate sfaturile mele
și nu acceptați mustrarea mea,
26 de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când groaza voastră va veni ca o distrugere,
și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,
când necazul și suferința vor veni peste voi.

28 Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;
mă vor căuta cu ardoare, dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoștința
și n-au ales teama de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfatul meu
și au disprețuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor
și se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi
și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,
va trăi liniștit, fără să-l cuprindă groaza de vreun rău“.